Platim 280 de taxe parafiscale
220 de ore ca să plătim 280 de taxe parafiscale
Dan Matei Agathon şi Clement Sava analizează sub egida Golden
Mind & Spirit împovărarea fiscală şi parafiscală a contribuabilului
român.
În România, statul percepe mai mult de 300 de taxe, din care aproximativ
20 sunt fiscale (impozite generale pe profit, salarii sau alte tipuri
de venituri, precum contribuţiile de asigurări sociale sau TVA), iar
restul sunt parafiscale, adică aplicate punctual pentru autorizarea
diverselor activităţi antreprenoriale. Calculele companiei de
consultanţă Golden Mind&Spirit arată că, pe de-o parte, taxele
parafiscale, în număr de circa 280, consumă 220 de ore pe an din timpul
plătitorilor. Pe de altă parte, autorităţile care le percep sunt
deosebit de ingenioase în a inventa noi impuneri de plată oamenilor de
afaceri, dar nu numai lor, ci şi tuturor cetăţenilor.
Reamintim că acest număr de ore pierdute de întreprinzătorii români
pentru plata taxelor plasează ţara noastră pe primul loc în Uniunea
Europeană şi printre fruntaşele lumii în topurile mondiale ale
parafiscalităţii, conform clasamentelor întocmite de instituţiile
financiare internaţionale.
Soluţia: un Centru unic de plată şi achitări online
Soluţia propusă de experţii Golden Mind & Spirit este pe cât de
simplă, pe atât de eficace: constituirea, în cadrul ANAF (sau a unei
alte instituţii din cadrul Ministerului Finanţelor), a unui Centru unic
de plată al tuturor taxelor, într-un cont unic de unde autoritatea
statului să facă mai departe distribuirea sumei în funcţie de destinaţia
ei specifică. Acest Centru unic trebuie să ofere apoi posibilitatea de a
achita absolut orice fel de taxă prin plata online, în contul unic pus
la dispoziţie de autoritatea respectivă. O soluţie curajoasă ar fi şi
diminuarea drastică a numărului taxelor parafiscale pentru a încuraja
mediul privat să se dezvolte şi a-i elibera pe întreprinzători de povara
sutelor de plăţi nejustificate.
Câte taxe, atâtea drumuri
De ce românii consumă atât de mult timp pentru plata acestor taxe? În
primul rând, procedurile de achitare se complică inutil, pentru că
fiecare taxă în parte îşi are contul său, pe care mulţi funcţionari nici
măcar nu-l cunosc. În al doilea rând, fiecare taxă trebuie plătită în
alt loc (fizic), respectiv la sediile sau ghişeele autorităţilor
perceptoare, ceea ce face ca întreprinzătorul să fie nevoit să parcurgă
tot atâtea drumuri (prin oraş, judeţ sau chiar către Capitală) pentru a
se achita de aceste obligaţii.
Doar un exemplu: Programul ”Rabla pentru tractoare” a rămas pe hârtie,
pentru că eventualii solicitanţi, din orice colţ al ţării, ar trebui să
se deplaseze până la Bucureşti pentru a se înscrie în program. Statul nu
a dat posibilitatea înscrierii pe plan local, judeţean sau cel puţin
regional, astfel că fermierii au rămas cu vechile utilaje în ogradă.
Ce sunt taxele parafiscale
Pentru a avea dreptul de a funcţiona într-o anumită piaţă,
întreprinzătorii trebuie să plătească atât licenţierea (autorizarea
iniţială), cât şi menţinerea în activitate, adică o taxă periodică, de
regulă anuală. De la covrigărie (care trebuie licenţiată ca activitate
de alimentaţie publică), până la rafinărie (antrepozit fiscal ce trebuie
autorizat şi monitorizat pe tot parcursul procesului tehnologic), toate
categoriile de activităţi sunt supuse avizărilor. Taxele pentru
obţinerea acestor avize sunt taxele parafiscale.
Calculele Golden Mind&Spirit mai arată că fiecare activitate
antreprenorială în parte este supusă unui număr de la 20-25 la 85-100 de
avizări per firmă, în funcţie de complexitatea acesteia,
întreprinzătorii fiind obligaţi să plătească, în consecinţă, cel puţin
tot atâtea taxe parafiscale de autorizare. Practic, fiecare ”mişcare”
din firmă este supusă autorizării (implicit, şi taxării parafiscale), şi
aici pot intra achiziţiile de utilaje, echipamente, instalaţii sau de
servicii profesionale, acceptarea intrării pe anumite pieţe
reglementate, înregistrarea ca operator în domeniul vizat ori chiar
retragerea, radierea, din registre.
Studiu de caz
Sorin P. din Craiova a fost de acord – sub acoperirea anonimatului – să
enumere, pentru Golden Mind&Spirit, taxele parafiscale pe care a
fost nevoit să le plătească pentru ”amenajarea” magazinului său online.
El şi-a închis afacerea tocmai din cauza acestui regim presant al
parafiscalităţii.
Iată cum arată experienţa lui Sorin: ”Până să deschid magazinul, am
alergat prin oraş aproape două luni. Trebuie să vă spun că mi-am propus
ca în portofoliu să am numai mărfuri nealimentare, pentru că am avut o
bănuială – comerţul cu alimente este mult mai strict reglementat, deci
mai greu de autorizat. Ei bine, pentru fiecare gen de produs în parte
din băcănia mea electronică (laptopuri şi calculatoare second-hand,
detergenţi, becuri, obiecte de uz casnic, pulovere şi confecţii de
sezon) mi s-a cerut autorizare, cu taxele aferente. Sigur, taxele nu
erau mari, câţiva lei sau zeci de lei la autorizare, dar au fost atât de
multe că până la urmă am renunţat”.
Multinaţionalele, ”contaminate”
În ultimii ani, un fenomen interesant şi-a făcut apariţia în mediul
parafiscal de la noi şi din Europa: şi companiile multinaţionale percep
astfel de taxe! Controversatele taxe ”de raft”, de expunere, de
publicitate etc. percepute de hipermarketurile de pretutindeni sunt
exemple elocvente care arată că multinaţionalele s-au ”contaminat” cu
microbul parafiscalităţii de la autorităţile statale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu