Istoria filmului

                                 Istoria filmului

Film este termenul utilizat pentru desemnarea, in acceptiune mai larga, a produsului final al artei si industriei cinematografice.
Arta si industria cinematografica in vorbirea curenta sunt cunoscute sub denumirea de cinematografie. La randul ei industria cinematografica se imparte in doua sectoare distincte: productia de film si difuzarea lor in sali de cinematograf sau televiziuni, casete video, DVD-uri sau descarcandu-l de pe internet (vizionare on demand).

  Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numeste cinefil, iar valoarea filmului este stabilita de criticul de film, cu ocazia aparitiei productiei de film sau in cazul prezentarii lui la diferite festivaluri de film.

Festivalurile de film sunt manifestari consacrate, unde juriuri formate din cineasti si critici de prestigiu ai cinematografiilor mondiale, dupa niste criterii stricte premiaza productiile de film ale cinematografiilor nationale participante. La astfel de manifestatii cinematografice a participat si participa si cinematografia romaneasca, obtinand premii importante pentru filmul romanesc.

Istorie
Prima proiectie cinematogreafica publica a unui film, cu aparatul fratilor Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, in localul "Grand Cafe", Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines "Lumière" (Iesirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren in gara, care a rulat, imediat dupa premiera franceza, si la Bucuresti.

Aceasta data de 28 decembrie 1895, marcheaza nu numai prima proiectie cinematografica, ea marcheaza si nasterea unei noi arte, arta cinematografica, cea de-a saptea arta cum mai este cunoscuta, si o noua industrie, industria cinematografica.

Filmul a fost multa vreme socotit ca un amuzament de balci, tratat cu dispret de oamenii seriosi. Multi din cei care au contribuit la temelia acestei noi arte de exprimare, si-au inceput activitate exploatand cate un nickel odeon (in traducere libera templu al artei de doi bani), cinematograful de mai tarziu.

Primul promotor al noii arte si industrii, se poate spune ca a fost Louis Lumière. El realizeaza primele filme alegandu-si diferite subiecte hazlii din insasi fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca Tamplarul, Fierarul, Daramarea unui zid.

Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viata de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu pestisori rosii, Cearta intre copii, Baia de mare, Partida de carti, Partide de table, Pescuitul crevetelor. Fratele sau Auguste Lumière, filmeaza cateva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatalui lor, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.

Louis Loumiere a fost primul operator de actualitati. In iunie 1895, cand proiectia cinematografica se facea numai sub titlu de experienta, el filmeaza cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participantilor coborand din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obtinut de fratii Lumière cu prima proiectie cinematografica, ii determina pe acestia sa angajeze operatori care sa inregistreze pe pelicula aspecte din viata cotidiana.

Acestia sunt cei care au facut posibila aparitia jurnalului de actualitati, documentarului, reportajului, precum si primele montaje de film. Primul montaj de film il realizeaza Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (iesirea cu pompa, punerea in baterie, atacul focului si salvarea).

Fratii Lumière, pun la punct pentru prima data un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se facea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degraba filme colorate decat filme color.

Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul Robert Houdin, un teatru care prezenta printre altele si numere de prestidigitatie. Vazand proiectiile cinematografice Lumière, isi da seama ce inseamna noua descoperire pentru industria divertismentului. Cumpara si el un aparat din Anglia, cumpara pelicula si incepe sa filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele Lumière.

Dar intamplarea, este descoperitorul trucajului cinematografic. Filmand un omnibuz trecand pe strada, aparatul se blocheaza. Repornind-l pentru a continua filmarea, acum prin acel loc trece un dric. Developand apoi filmul si proiectandu-l efectul este spectaculos, un omnibus se transforma brusc intr-un dric. Acesta este primul trucaj cinematografic.

Trebuie remarcat faptul ca miscarea aparatului in spatiu la acea data nu era folosita, imaginea obtinuta fiind un fel de plan general, mai bine zis o scena a unui teatru unde personajele intra spun ceva si ies.
Primul film pe care-l realizeaza Méliès folosind trucajul, a fost Disparitia unei doamne in octombrie 1896. Aceste disparitii, combinate ulterior cu aparitii , devin un laitmotiv in filmele Méliès.

El dezvolta sistemul lanterna magica, aplicandu-l in productia Voiajul in luna (1902), prin crearea de iluzii optice deosebite.
Georges Méliès, este si primul creator de film politic prin creatia sa, Afacerea Dreyfus (1899). Filmarile se faceau afara la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe panza. Fiind tributar teatrului realizarile lui se fac fara miscarea aparatului si nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor.
Între anii 1896-1912 Méliès realizeaza circa 500 de filme. Se remarca in afara de Afacerea Dryfus, Voiajul in luna de care am vorbit mai sus si Le sacre d'Edouard (1902) si Cendrillon (Cenusareasa)-1899.

"Filmul Méliès", este un film ordonat pe tablouri, nu secvente, ci asa cum se prezinta actiunea unei piese de teatru. Méliès in filmele sale pentru o mai mare atractie foloseste procedeul de film colorat al fratilor Lumière, atunci cand aceasta noua industrie intra in impas numarul spectatorilor scazand. Acest lucru il determina pe Méliès sa creasca productia de filme artistice mai lungi ca metraj (200-300 m), pe unele chiar colorandu-le, indepartand-se de miniaturile hazlii de balci.

Méliès nu a mai putut face fata marilor companii de productie aparute dupa 1910, fapt ce a dus la disparitia lui de pe piata noii industrii, industria filmului. Însa in anul 1931 guvernul francez isi aduce aminte de contributia lui in cotextul cultural al republicii si-i acorda "Legiunea de Onoare". Henry Langois, cel care creeaza arhiva de filme si Cinemateca Franceza ii salveaza marea majoritate a filmelor.
Nu putem vorbi despre inceputurile cinematografului fara a aminti si de un alt francez contemporan cu Fratii Lumiére si Méliès, un pasionat al noii arte si industrii, Leon Goumont, producator de aparate de filmat si proiectie, cercetator in domeniul adaptarii sunetului si culorii filmului si nu in ultimul rand producator de filme.

În compania sa de productie s-a realizat primul desen animat de catre Emil Cohl si a activat unul din cei mai buni regizori francezi ai epocii Louis Feuillade. Goumont a realizat in timp o colaborare cu Metro Goldwyn dand nastere la compania Goumont Metro Goldwyn. Se cunosc doua filme realizate impreuna : "Ben Hur" (versiunea film mut) si "Napoleon".
Marirea duratei de proiectie si aparitia subiectelor bine determinate cu un mesaj clar face ca numarul spectatorilor interesati de noua arta sa creasca, aparand o retea de sali, numite cinematografe.

În ceace priveste aceste locatii, amintim ca Leon Goumont a cumparat Hipodromul din Paris construind o sala de 3400 de locuri.
Dar filmul nu a ramas in vechiul continent. Devenind o afacere banoasa, incet, incet, incepe sa treaca oceanul. Face o escala in Marea Britanie, unde George Albert Smith, regizor de film, il "imbogateste" cu prim planul si John Willianson cu decupajul regizoral.

Ajunge pe noul continent unde gaseste cele mai propice conditii pentru dezvoltare.
Un proiectionist, Edwin S.Poter, preia compania de productie a filmelor proprietate a lui Edison in anul 1901. Trece la realizarea de filme de fictiune. Nou este ca acestea sunt cadre legate narativ. Reprezentativ este productia "The Great Train Robbery" (1903) care transforma filmul intr-un spectacol comercial.

Acesta se remarca prin schimbari rapide de locatii, actiuni cu tren in miscare. Pleaca de la compania lui Edison la compania "Famous Players" (apoi "Paramount"), unde metoda sa regizorala este depasita si se va intoarce la vechea sa meserie, proiectionist (1916).
În 1908 apare pe firmamentul industriei cinematografice unul din cei mai de seama regizori ai cinematografului american, numit si parintele filmului american, David Wark Griffith. Griffith, actor de profesie, incepe sa joace in film la compania de productie "American Mutascope and Biograph" (1908). Devine apoi regizor la "Biografh", realizand 450 de filme.

La acest lucru contribuie si echipa de profesionisti cum sunt acritele Mary Pickford, Surorile Gish, Mabel Noemand, Mae Marsh, precum si regizori ca Mark Sennet si Erich von Stroheim, iar ca operator, renumitul epocii, Billy Bitzer. Dupa anul 1913, pleaca de la "Biograph" la "Reliance-Majestic", apoi devine independent. Realizeaza astfel "Judith of Bethulia" (1914), controversatul "The Brith of a Nation"(Nasterea unei natiuni) (1915) si "Intolerance" (Intoleranta) (1916), filme care-l fac cel mai mare producator american de film.

Vorbind despre filmele The Brith of a Nation (Nasterea unei natiuni) si Intolerance (Intoleranta), acestea sunt strans legate intre ele privind realizarea si prezentarea lor publicului.

Intoleranta

Primul apare cu o reclama care i-a facut pe multi sa-l acuze pe Griffith de rasism. Afisul filmului prezinta un personaj care este membru al Ku-Klux-Klan-ului, fapt ce a dus la proteste de strada si la cenzurarea filmului. Griffith nu este de acord cu pozitia oficiala si-n urmatorul an produce Intolerance ca un raspuns dur celor care au facut atata zgomot.
Griffith, impreuna cu actorii Douglas Fairbank, Mary Pickford si Charlie Chaplin, au fondat in anul 1920, compania "United Artist Corporation", unde a realizat filmele mute Brochen Blossoms (Muguri zdrobiti)-1919, Way Down East-1920, The Orphans of the Strom-1922, America-1924, Battle of Sexcs-1928 si filmele sonore Lady of the Pavements-1929 (cantat), Abraham Lincoln-1930 si The Struggle-1931.

În loc de motto:
"Cand oamenii n-au mai avut curajul sa creada in viata de jos, cand n-au mai avut candoarea sa creada in viata de sus, au inceput sa creada in viata ca-n filme.
Starul a fost intruchiparea unui eden intermediar, unde Eva poarta bikini, merii cresc in piscine, iar sarpele isi petrece vacanta pe un iaht personal.
Bine sau rau - asa a fost.

Pentru o buna parte a lumii, filmul a fost intradevar o uzina care produce vise, conserve de vise. La inceput, vise sepia. Pe urma technicolore, iar spre dimineata, inainte de ora trezirii - cosmaruri..."(Ecaterina Oproiu - critic de film)
Daca filmul este o arta sau o industrie, a fost o mare intrebare a multor oameni din lumea culturii, a intelectualitatii spirituale in general. Oare unde se termina industria si unde incepe arta? S-au cautat raspunsuri, si iata la ce s-a ajuns.

Filmul este o industrie deoarece in el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui in sali de spectacole, care la inceputuri nu erau cu mari "pretentii", dar cu timpul publicul se "emancipeaza" avand pretentia ca si "nikel-odeonul" sa devina un templu, un templu a celor ce vin in el nu numai pentru distractie, ci si la un spectacol deosebit, de arta, un spectacol a celei de-a saptea arte.

Pentru inceputurile cinematografului acele vederi miscatoare, facute de fratii Lumière, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen gradinarul stropit, facute tot de catre parintii sai, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorala, erau de ajuns. Dar iata ca in aceasta activitate de balci apare Georges Méliès, Georges Méliès care isi da seama ca pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o productie, un film, pe care publicul sa-l caute.

Deci, el este cel care-si da seama ca din atractia de balci se poate face o arta, si nu orice arta, ci o arta profitabila din care se pot scoate venituri frumoase. Iar filmul sau, "Voiajul in luna" (Voyaje dans la lune) va demonstra acest lucru.
Legat de acest film a lui Méliès, nu putem trece cu vederea de faptul ca acesta, mai bine zis reteta de casa obtinuta cu proiectia lui in Statele Unite ale Americii, este cea care duce la aparitia primei sali specializate, cinematograful, intr-un cartier al Los Angelesului numit Hollywood(lemn sfant).

Acel cartier plin de verdeata si soare, care peste cativa ani, chiar daca frumusetea sa nu este data de vreun lemn sfant, va fi "raiul pe pamant" al noii arte, cea de a saptea arta. Va deveni "fabrica de vise", vise totdeauna neaparat frumoase pentru milioane de visatori ai salii intunecate. Zeul Film se intrupeaza si se incoroneaza pe acest mirific loc, cu un nume parca predestinat "hollywood" (lemn sfant), loc de unde-si va incepe domnia.

A fascinat si continua sa ne fascineze, sa ne facem sa radem sau uneori sa si plangem, dece nu?, dar totdeauna Zeul Film ne-a scos catusi de putin din cotidian, ne-a remontat pentru ziua de maine, ne-a facut viata mai usoara.
Şi, incet, incet, acesta isi extinde aripile atotcuprinzatoare asupra mapamondului. Profiturile obtinute de noua arta devin pe zi ce trece tot mai mari.

Concluzia este ca in lumea cinematografului, arta si industria pot conlucra si ceeace este mai important, se completeaza total, autosustinandu-se. Totul depinde de cel sau cei care le folosesc: cel care investeste capital sa se orienteze catre un scenariu acceptat de public pentru nevoia lui, iar cel care foloseste scenariu pentru ca productiea sa se ridice prin realizarea ei la cerinta aceluiasi beneficiar, publicul.

El este cel care in intunericul salii poate fi vrajit de lumina ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu. El publicul este cel care viseaza sau isi vede implinit visul, in alb-negru sau color. El, publicul este cel care judeca in ultima instanta munca si stradania sutelor de oameni angajati in turnare filmului, de la scenarist, regizor, actori, pana la cel care aseaza bobina de film in cutia pentru difuzare.

Şi ce este mai important, filmul devine mai profitabil prin vedete. Nu este o descoperire numai a noii arte aparute, se cunostea acest lucru de la Thalia. Însa pentru lumea cinematografului, vedeta este cea care aduce fani in sala de cinema. Ea, vedeta este cea care face ca fanul sau sa o considere nu un model, ci un idol, un idol care il face sa viseze la o lume pe care el nu o va atinge nici in visurile sale cele mai frumoase.

Sarbatoarea importanta a filmului mondial are loc in fiecare an cand se decerneaza premiile Oscar, ale Academiei Americane de Film, dar exista si festivaluri internationale de film la fel de prestigioase cum sunt cele de la Cannes cu premiul Palme d'Or, Venetia cu premiul Leul de Aur, Berlin cu premiul Ursul de Argint, si altele.

În Romania se tin o serie de manifestari pentru promovarea filmului cum sunt: Festivalul International de film Transilvania, la Cluj-Napoca, un altul cu productiile noilor, mai bine spus anonimilor regizori ai celei de-a saptea arta din lumea larga, organizat de cine alt cineva decat de Fundatia Anonimul in localitatea Sfantu Gheorghe, din Delta Dunarii, judetul Tulcea si Festivalul de film international "DaKino" la Bucuresti, festivalul de asemeni al tinerilor realizatori.
Cu prilejul acestor festivaluri sunt reliefate mesajul filmului adresat publicului, arta interpretativa a unor actori, scenariul si scenaristul, tehnici folosite in exprimare, regizorul filmului.

Succesul de "box-office" este determinat, asa cum aratam mai sus, de scenariu, regizor, distributie, subiect, de evaluarea productiei de film de catre critica de film si ultimul determinant este publicul. El, maria sa publicul este cel care-si spune cuvantul la intrarea in sala pentru a viziona sau nu un film.

El este cel care "dicteaza" ce vrea sa vada.
Însa, nu trebuie uitat ca filmul prin mesajul sau mai mult sau mai putin voalat, a constituit si constituie si un puternic mijloc de influientare a maselor, mai bine spus un mijloc de propaganda a clasei conducatoare.

A fost folosit de oricare clasa politica aflata la putere. Dar se remarca printr-o agresivitate sporita in manipularea maselor oranduirea sovietelor in Rusia si nazismul lui Adolf Hitler in Germania. Productiile realizate, erau o mistificare totala a realitatii, in special prin documentare si jurnale de actualitati. Nici filmele de fictiune nu erau scutite de aceasta forma de influientare, subiectele abordate fiind adaptate cerintelor ideologiei.

Numai diplomatia in exprimare a realizatorilor, scenaristi si regizori, a facut posibila realizarea unor filme de un inalt nivel artistic sub niste dictaturi ca cele ale lui Stalin si Adolf Hitler.

Asa a fost posibila realizarea unor filme ca: "Crucisatorul Potemkin" (Eisenstain, 1915), "Mama" (Eisenstain, 1925), "Ceapaev" ( Vasiliev, 1934, "Alexandru Nevsky" (Eisenstein si D.Vasiliev,1938), "Suvorov" ( Pudovkin si Doller, 1940), "Amiral Nahimov" (Pudovkin, 1946), "Tanara Garda" (Gherasimov, 1948), "Al 41-lea" (Ciuhrai Grigori, 1956), "Taunul" (A.Frintimer, 1955), "Zvapaiata" (Samsonov, 1958), "Idiotul" (Paraev, 1958), "Zboara cocorii" (Kalatozov, 1958), in Rusia Sovietica.

În Germania nazista unde Fritz Lang cu a lui capodopera Metropolis sau Der müde Tod (Moarte obosita) promite o cinematografie nationala germana care s-ar fi putut impune in lume, datorita politicii naziste alege calea imigratiei americane. Cu el a mai plecat o serie importanta cum au fost Pabst, Pommer si altii. Goebbels, seful propagandei naziste a gasit insa pe regizoarea Leni Reifensthal, care prin filmul Triumf des Willens (Triumful vointei), reuseste sa raspunda din plin cerintelor acestuia.

Mai incearca Olimpiada, celebru de astfel in strainatate. Însa ramane celebra doar prin materialul documentar filmat a acelor vremuri de trista amintire.
Vorbind de filmul romanesc, nici acesta nu a fost scutit de o asemenea influienta din partea clasei politice aflata la putere (vezi Filmul romanesc dupa 1948).

Se remarca in prezent o diminuare a filmului de arta din cauza unor costuri ridicate de productie, in favoarea filmelor de divertisment, aventura, porno, SF, usor de realizat atat artistic, cat si material.
Cu toate acestea, cele doua tendinte de realizare a unui film, de arta sau divertisment, convietuiesc si fiecare se afirma in modul sau de exprimare.

Chiar in uzina de vise a Hollywoodului, regizori ca Woody Allen, Robert Altman, Stanley Kubrick, Martin Scorsese, n-au uitat ca filmul este o arta si trebuie realizat ca atare.
Printre regizorii romani contemporani s-au facut remarcati Nae Caranfil, Liviu Ciulei, Mircea Daneliuc, Mircea Muresan, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Pita, Geo Saizescu, Malvina Ursianu si multi altii.

Nu trebuiesc uitati insa nici pionierii filmului romanesc, si anume Grigore Brezeanu, Jean Georgescu, Jean Mihail si Jean Negulescu (cunoscut sub numele de Jean Negulesco), care cu multe privatiuni au facut remarcata cea de-a saptea arta in cultura romaneasca interbelica, fiind ctitorii cinematografiei romanesti.

Curente cinematografice

Ca si in cazul celorlaltor arte, cinematografia se supune, mai mult sau mai putin unei clasificari pe curente: Noul Val - Franta, Neorealism italian, Noul val suedez, Free cinema sau The Angry Young Men Movement, New American Cinema, Cinema Nôvo sau Cinematograful lumii a treia, Expresionismul German, Filmul romanesc, Filmul sovietic (pana in 1992) si altele.

Clasificarea filmelor
Industria cinematografica
Prin intermediul a trei articole, cu niste cunostiinte de nivel mediu de fizica, optica, electrotehnica, electronica si chimie, incerc sa va fac sa intelegeti acest fenomen, arta si industrie, care ne ocupa destul timp liber pentru destindere dupa o activitate stresanta si tumultoasa.

Articolele au ca scop initierea in problemele de baza ale tehnicii cinematografice, crearea unei priviri in ansamblu asupra diverselor domenii care concura la realizare filmului si prezentarea lui spectatorului.