Lacurile Petrimanu si Galbenul
de pe Latorita
de Viorel Irașcu ( Plecatdeacasă.net )
La 18 kilometri de Ciunget, drumul începe să urce pante din ce în ce
mai repezi, iar de după un colț cristalin de gnais se arată silueta în
dublu arc a barajului Petrimanu. Altitudinea este de 1150 de metri, sau
1130 după alte surse. Surpriza plăcută vine după ce ne strecurăm la
marginea barajului și privim peste margine. O întindere de apă albastră
în care se reflectă cerul și norii cumulus, deloc amenințători. Ea pare
aruncată de niciunde, din înaltul pădurilor de molid care înconjoară
minidepresiunea unde Latorița primește Pârâul lui Tocan( nu știu de ce, gândul mă duce la Poiana lui Iocan, un fel de loc de întâlnire, dar al râurilor).
Lacul are 1,9 milioane de metri cubi, și în aval de baraj se află o
stație de pompare care duce apa, prin tuneluri săpate în munte, până la
cea mai mare hidrocentrală din țară, cea de la Ciunget. Drumul nu mai este modernizat, adică peticele de asfalt dispar!?
Începe o mică aventură de 4,5 kilometri, cu urcuș domol și mici
serpentine, parcă mai bun decât cel- cică- modernizat. Spre barajul
Galbenu panta crește și pietroaiele devin mai numeroase, colțurile de
stâncă se înmulțesc, amenințându-ne. Undeva, imediat după barajul
Petrimanu, un drumeag forestier face dreapta spre Curmătură Oltețului,
la 1620 de metri, ca să coboare spre cele mai înguste chei din acesti munți și spre meleagurile Polovragilor lui Zamolxe.
Barajul, răsărit de nicăieri, parcă este acolo de când lumea și
muntele. Are aceeași formă ca a celui din aval, iar în spatele lui,
lacul cu apa scăzută la jumătate, strălucește în nuanțe de verde și
albastru. Volumul este un pic mai mare, de 2 milioane de metri cubi.
Silueta piramidală a Muntinului, cu ai săi 2061 metri, se
oglindește în coada lacului. Suntem la 1305 metri altitudine, într-o
microdepresiune unde râul Galbenu a creat un golf de toată frumusețea.
În zonă, pădurile de pe versanți sunt destul de rare sau rărite, dacă
vreți. Drumuri forestiere brăzdează și lărgesc potecile de munte iar
zmeurișurile se lățesc în poienile create de drujbele corhănitorilor.
Ceva se întâmplă aici. Chiar și așa peisajul este
spectaculos. Privirea caută pe undeva cheile mici ale Galbenului, sau
izvoarele Latoriței cu Cascada Dracului, prin apropiere, dar fără traseu
marcat- din păcate.
Liniștea surâzătoare a apelor este spartă de un grup de polonezi,
veniți cu mașini de munte 4×4, și care explorează sau experimentează
escalada pe pereții netezi ai barajului. Temerari și nebuni, dar niște
nebuni frumoși.
cest articol a fost preluat de pe site-ul Plecatdeacasă.net, unde puteţi fi la curent cu drumurile lui Viorel Iraşcu spre frumuseţile ascunse ale României.
Puteţi vedea şi:
Frumusețile ascunse ale României: Bisericuța lui Ștefan de la Pătrăuți. Monument UNESCO
Frumusețile ascunse ale României: Gâlcescu, frumusețea lacustră a Parângului
Frumusețile ascunse ale României: Defileul Latoriței. Puține de spus în multe cuvinte
Frumuseţile ascunse ale României: Vulcanii noroioşi de la Hăşag. Dispăruţi, dar cu urme!
Frumusețile ascunse ale României: Stâlpii totemici din Ţara Bârsei
Frumuseţile ascunse ale României: Cheile Orzei (Ialomiţa), aval de Scropoasa
Frumuseţile ascunse ale României: Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul
Frumuseţile ascunse ale României: Muscel, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor
Frumuseţile ascunse ale României: Cheile şi cascada Lotrişorului
Frumuseţile ascunse ale României: Canaraua Fetii-minicanionul misterios din sudul Dobrogei
Frumuseţile ascunse ale României: Mica legendă a Pietrei Teiului
Frumuseţile ascunse ale României: Palatul Cnejilor – Ceahlău
Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, şoseaua transcarpatică transformată în mândrie naţională
Frumuseţile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşaş
Frumuseţile ascunse ale României: Peştera Poarta lui Ionele şi Cheile Ordâncuşei
Frumuseţile ascunse ale României: Ghelniţa, biserică monument UNESCO
Puteţi vedea şi:
Frumusețile ascunse ale României: Bisericuța lui Ștefan de la Pătrăuți. Monument UNESCO
Frumusețile ascunse ale României: Gâlcescu, frumusețea lacustră a Parângului
Frumusețile ascunse ale României: Defileul Latoriței. Puține de spus în multe cuvinte
Frumuseţile ascunse ale României: Vulcanii noroioşi de la Hăşag. Dispăruţi, dar cu urme!
Frumusețile ascunse ale României: Stâlpii totemici din Ţara Bârsei
Frumuseţile ascunse ale României: Cheile Orzei (Ialomiţa), aval de Scropoasa
Frumuseţile ascunse ale României: Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul
Frumuseţile ascunse ale României: Muscel, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor
Frumuseţile ascunse ale României: Cheile şi cascada Lotrişorului
Frumuseţile ascunse ale României: Canaraua Fetii-minicanionul misterios din sudul Dobrogei
Frumuseţile ascunse ale României: Mica legendă a Pietrei Teiului
Frumuseţile ascunse ale României: Palatul Cnejilor – Ceahlău
Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, şoseaua transcarpatică transformată în mândrie naţională
Frumuseţile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşaş
Frumuseţile ascunse ale României: Peştera Poarta lui Ionele şi Cheile Ordâncuşei
Frumuseţile ascunse ale României: Ghelniţa, biserică monument UNESCO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu