Aruncaţi vasele din aluminiu !
La
nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a
aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol,
si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima
vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente,
apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza
din acest metal toxic. Efectele sunt dintre cele mai devastatoare: boli
ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Mai jos sunt sursele
de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care ar trebui sa le
indepartam din viata noastra.Avertisment ignorat
Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu (
la noi in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai toata
productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a elimina
microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot
fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de
aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al
procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata
decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila
poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate
sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine
naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este
usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra
sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea
- atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat
hrana.Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet
variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau
fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie
eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care
contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e
de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu
monomeric.
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel
putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In
zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai
ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La
serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe
zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza
maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de
medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul
acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii.Organizatia
Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat
acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci
grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte
diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate.
Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele:
cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal.
Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat
ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si
sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice
din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele
cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp.
Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se
baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii
care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa
regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru
dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din
cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi,
laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu.
Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate
din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala,
tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o
forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si
diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului.
Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste
mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate
provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza
tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din
masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase
care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si
Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile
mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a
mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea
acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele
simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul
unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie,
dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de
aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu
decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in “Sciences et Vie”, unde
s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este
consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este
tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care
s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu,sa evitam
aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si
racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu
aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si
in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne
inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. Determopane si usi de
aluminiu n-aveti cum scapa.
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au
aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de
aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus,
inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a
fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii
plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si
zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si
inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea
Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza
aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei
cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor
concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante
poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa ”
aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara
aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827.
Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera,
deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita,
nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin,
smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei
sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici.
Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo
unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati
electrice.
In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173,
responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson,
osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana
dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a
copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe
cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu