ALUMINIUL SI SANATATEA NOASTRA

Aruncaţi vasele din aluminiu !

La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sunt dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Mai jos sunt sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care ar trebui sa le indepartam din viata noastra.


Avertisment ignorat


Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.


Beti apa de izvor !

Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu ( la noi in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai toata productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea - atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat hrana.Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.

Continut in medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii.Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.

ALUMINIUL N-ARE CE CAUTA IN BUCATARIE !!!!!!!!!!

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.

Ce obiecte trebuie aruncate ?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in “Sciences et Vie”, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu,sa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. Determopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.

Aluminiul din deodorante

Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa ” aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.

Un element vechi de 180 de ani

Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.

E-ul criminal

In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.

Rosia montana

Reteta secreta a afacerii Rosia Montana

 Textul pe care il publicam este rezultatul unei investigatii de exceptie, realizata de un jurnalist: DANIEL BOJIN. Difuzata pe internet, de unde am preluat-o selectiv, ea reprezinta dosarul diabolic al inceputului afacerii de la Rosia, fata de care justitia ar trebui sa se autosesizeze. Dosarul unei inselatorii de tip mafiot, care se pregateste sa fie votata, chiar zilele acestea, in parlament. O poveste de groaza, care arata forta uriasa a coruptiei din Carpati -

Documentele asocierii initiale dintre primii investitori si statul roman sunt date disparute (!!) astazi, la fosta regie a statului care a facilitat afacerea. Printr-un circuit offshore, care leaga compania canadiana de afacerea din Romania, s-au facut cheltuieli de peste 500 milioane de dolari la Rosia Montana. Bani pentru care compania din Romania (RMGC), la care statul roman este partener, a platit dobanzi de zeci de milioane de euro. Miza afacerii de la Rosia Montana a ajuns acum la aproape 18 miliarde de dolari, la cat sunt evaluate zacamintele, dupa cresterea spectaculoasa a pretului international al aurului. Banii stransi de proiectul Rosia

Montana pe bursele din Canada (intai Vancouver, apoi Toronto) se ridica la peste 800 de milioane de dolari, in ultimii paisprezece ani. Noi amanunte din aceasta afacere arata ca operatiunea listarii la bursa din Vancouver, din 1997, s-a facut in mare secret, chiar si fata de arbitrul pietei zacamintelor - Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM), institutia statului care aproba prospectiunile, explorarile si exploatarile de resurse.

"Personaje-cheie recunosc neregulile afacerii"

Personaje-cheie din povestea aurului recunosc, astazi, in premiera, neregulile afacerii, in care mari fonduri de investitii si investitori marunti si-au plasat banii in ultimii paisprezece ani. Mihail Ianas, fostul presedinte al ANRM din acea perioada, dezvaluie astazi ca afacerea listarii a fost o mare necunoscuta, chiar si pentru cei care ar fi trebuit sa o aprobe: "A fost o surpriza si pentru noi listarea zacamintelor din 1997. Am aflat atunci, intamplator, de listare, de la alti investitori straini. Am cerut imediat explicatii de la Ministerul Industriei si am aflat ca ei dadusera o aprobare, dar nu ne-au motivat-o". Mihail Ianas sustine ca raspunsul a venit atunci de la secretarul de stat pe probleme de minerit, Nicolae Staiculescu. Fostul secretar de stat spune ca nu isi aminteste de o astfel de aprobare: "Nu am aprobat asa ceva si nici nu-mi aduc aminte ca ministerul sa fi dat o astfel de aprobare. Ca secretar pe probleme de minerit, ar fi trebuit sa stiu. Exista doua variante: fie ca aprobarea sa nu fi existat, fie ca ea sa fi fost data fara ca eu sa stiu, desi mi-e greu sa cred asta". Listarea pe bursa a fost unul din punctele cheie ale afacerii de la Rosia Montana, pentru ca astfel primii investitori au facut rost de bani, ca sa finanteze proiectul din Muntii Apuseni. Si tot prin intermediul bursei, actionariatul RMGC s-a schimbat radical, pana astazi, in companie, plasandu-si banii in mari fonduri de investitii.
Gabriel Resources Ltd. Canada, compania mama din proiectul Rosia Montana, nu exista pe harta mineritului in urma cu paisprezece ani, cand a raportat zacamintele noastre pe bursa. Ea se numea atunci "Starx Resources Canada", si figura ca o mica companie, cu bilantul aproape gol. Avea, in schimb, avantajul ca era listata pe bursa din Vancouver (Canada), o bursa pentru companii cu risc. In aceasta companie reactivata au fost varsate zacamintele Apusenilor, ca sa atraga banii investitorilor. Una din primele hotarari ale companiei din Romania, din 1998, arata clar cum investitorii isi puneau sperantele in banii stransi de pe bursa: "Terminarea primei faze a proiectului implica alocarea unor mari sume de bani, care vor fi procurate de Gabriel Resources prin obtinerea unor finantari de la fondurile internationale de investitii, prin bursa canadiana". Datele privind asocierea cu statul roman pentru resursele de aur au ajuns pe bursa la inceputul anului 1997, printr-o operatiune atipica: un schimb de actiuni intre o firma offshore, Gabriel Resources Jersey, cu un capital social de doar 10.000 de lire sterline, si compania Starx Resources, cu un capital social de aproape 22.000 de dolari. La finalul tranzactiei, directorii firmei offshore, in frunte cu afaceristul roman Vasile Frank Timis, au devenit actionarii Starx Resources si i-au schimbat numele in Gabriel Resources Ltd. Canada. Vasile Frank Timis, devenit intre timp unul dintre cei mai bogati romani, a capatat cu acest prilej titulatura de fondator al companiei Gabriel Resources Ltd. si a preluat functia de presedinte. Mihail Ianas spune acum ca Vasile Frank Timis nu ar fi trebuit sa ajunga sa se fotografieze cu zacamintele noastre pe bursa canadiana, fara aprobarea ANRM, dar are o explicatie ciudata: "Fapta s-a petrecut si, din fericire, proiectul este foarte bun. Probabil, din aceasta cauza nimeni nu a mai cautat nod in papura". Alexandru Patruti, actualul presedinte al ANRM, sustine insa ca agentia nu trebuia sa aprobe listarea, pentru ca nu exista inca o lege a minelor la acel moment. Mihail Ianas il contrazice: "Investitorii trebuiau sa ne ceara acordul, pentru ca nu puteau sa trimita datele privind zacamantul, si nici sa publice pe bursa date fara aprobarea noastra. SRI s-a interesat atunci de operatiunea listarii, dar cred ca povestea a fost musamalizata, pentru ca lucrurile au continuat. Dar trebuie luat in calcul ca nu prea intelegeam multi, in acele vremuri, ce e cu bursa. Erau anii aceia tulburi, in care invatam capitalismul". Ioan Radulescu, fostul consilier personal al lui Mihail Ianas, cu o bogata experienta ca expert ONU si consilier pe proiecte de minerit in mai multe tari, are o pozitie transanta: "Afacerea a fost stricata de la un capat la altul. Cand au listat proiectul pe bursa, investitorii nu detineau nici o bucatica de zacamant in Romania. A fost un scenariu clar, care a avut ca miza listarea la bursa si apoi obtinerea licentei. Strainii au facut astfel rost de banii cu care au facut prospectiuni, apoi au raportat rezultate, au cumparat proprietati la Rosia, apoi au emis alte actiuni si, tot asa, povestea s-a umflat pe bursa. Dar totul a fost posibil, in principal, din cauza asocierii cu statul din 1995".

Documente disparute misterios

 Lovitura data de primii investitori, prin postarea zacamintelor pe bursa, s-a bazat pe un acord de asociere incheiat, in septembrie 1995, cu Regia Autonoma a Cuprului Deva, modificat apoi, in secret, de doua ori, inainte de listare. Nici acordul initial, nici actele care l-au modificat nu au fost facute publice vreodata. Ele sunt de negasit, chiar si la sediul fostei regii, ocupat astazi de actuala companie a statului, Minvest, care i-a luat locul. Pe 4 septembrie 1995, regia statului semna un acord de asociere cu firma australiana Gabriel Resources NL, reprezentata de Vasile Frank Timis. Anuntul privind intentia regiei de a atrage investitori in proiect a aparut insa abia a doua zi, pe 5 septembrie! Regia lasa, chipurile, un termen de 30 de zile celor interesati ca sa depuna ofertele, desi contractul fusese deja semnat fara licitatie! Cum operatiunea a fost una confidentiala, nimeni nu a protestat atunci. Mircea Dobre, directorul regiei statului la momentul semnarii asocierii, a refuzat orice discutie pe acest subiect, motivand ca s-a retras la pensie, inca din 1997. Alt director al regiei statului din acei ani este Simion Maris, astazi primarul statiunii Geoagiu Bai: "Despre asociere nu-mi mai amintesc detalii, dar cel care a semnat-o sigur este domnul Dobre, pentru ca el conducea atunci regia, eu eram doar director de productie". Maris priveste la anuntul din ziar si la data semnarii acordului si zambeste: "Da, incurcata problema, dar nu-mi mai amintesc discutiile de atunci". La sediul Companiei Nationale a Cuprului, Aurului si Fierului, din centrul vechi al orasului Deva, documentele acordului sunt de negasit, dupa cum o recunoaste chiar seful ei. De profesie notar, Ladislau Farcas conduce de un an si jumatate Compania: "Nu am vazut acel acord din 1995 si nici actele aditionale care i-au urmat, pentru ca nu le-am gasit in arhiva. Le-am cerut si de la investitori, dar nu mi-au dat un raspuns clar, daca le mai au, motivand ca s-au tot schimbat casele de avocatura in ultimii saisprezece ani". Ladislau Farcas admite posibilitatea ca documentele sa fi disparut din arhiva companiei statului.

Trecute vieti... apusa glorie a Rosiei de altadata

�

Rugat sa priveasca situatia din perspectiva unui notar, Ladislau Farcas recunoaste ca disparitia unor documente atat de importante dintr-o arhiva a unei regii a statului este, in sine, o situatie grava. Dar atat. Modul in care zacamintele noastre au ajuns sa fie controlate de catre o firma offshore abia infiintata este descris sumar, intr-o nota a regiei statului din martie 1997, dar fara amanuntele esentiale privind problemele asocierii. Nota regiei sustine ca asocierea cu firma australiana si, ulterior, cu firma Gabriel Resources (Jersey) Ltd. este benefica pentru statul roman. Cel care a semnat nota este fostul director tehnic al regiei, Sorin Copaescu. Astazi, Sorin Copaescu conduce compania de stat Conversim, responsabila cu inchiderea si conservarea minelor statului. El refuza, initial, o intalnire pe acest subiect, motivand ca este foarte ocupat in acele zile si ne cere sa revenim peste doua saptamani. Apoi ne amana din nou: "Lasati-ma cam doua saptamani, ca o sa ajung la Deva si mai caut acolo actele. Au trecut saisprezece ani, nu-mi mai amintesc cum s-a facut atunci asocierea". Confirmarea neregulilor vine, neasteptat, chiar de la omul pus de Vasile Frank Timis sa conduca afacerea de la Rosia Montana, Gabriel Dumitrascu: "Da, inceputurile afacerii nu sunt tocmai in regula. Nu spun ca sunt ilegale, dar sunt cusute cu ata alba". Gabriel Dumitrascu a condus compania mixta Rosia Montana Gold Corporation aproape cinci ani, intre 2001 si 2005. Ultima lui pozitie ocupata aici a fost cea de director general adjunct. Mai bine de trei ani a fost chiar directorul general al companiei si membru in consiliul de administratie. Dumitrascu spune ca nu a vrut sa mai vorbeasca despre acest proiect, de cand a plecat din fruntea companiei, in urma cu sase ani. Clauzele de confidentialitate nu-l mai ajung astazi. Ele au fost valabile pana la mijlocul anului trecut. Prin mana lui au trecut ani de zile toate documentele proiectului. El are o imagine din interior asupra afacerii, dar este dispus sa vorbeasca doar despre problemele ei tehnice si economice: "Eu le-am atras atentia, in repetate randuri, ca exista un risc asupra proiectului, din cauza inceputurilor acestei afaceri. Chiar si Frank Timis recunostea ca lucrurile nu au fost tocmai in regula, ca nu au fost transparente la inceputurile afacerii".

 O licenta secreta

 Un document al Ministerului Industriei din anul 2002 aduce putina lumina in afacerea asocierii de acum saisprezece ani si, mai ales, asupra celor doua acte aditionale care l-au modificat substantial. Consecinta directa a modificarii a fost faptul ca dreptul de operare asupra zacamintelor a fost transferat de la regia statului, catre o companie mixta, desi initial asocierea nu permitea acest lucru. Ce nu spune ministerul in acel document este ca societatea mixta nici macar nu exista la acel moment. Compania mixta care primea atunci dreptul pentru explorarea si exploatarea zacamintelor de la Rosia Montana avea sa fie infiintata abia opt luni mai tarziu, in iunie 1997, cu numele "Euro Gold Resources". Ea se numeste astazi Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), dupa ce si-a schimbat numele in anul 2000. Nicolae Stanca este cel care conducea regia statului in 1997, la momentul constituirii companiei mixte "Euro Gold Resources". El ne primeste chiar in biroul de la parterul cladirii Minvest din Deva. Nicolae Stanca este sigur pe el: "Nu avea nici o legatura acordul acela din 1995, cu firma Euro Gold. Atunci au fost primii pasi de cooperare, pentru iazurile de decantare, pentru valorificarea sterilului, iar nu pentru exploatarea zacamintelor". Actele semnate chiar de Nicolae Stanca, in calitate de director al regiei, il contrazic insa: noua companie mixta primea dreptul sa exploateze si zacamintele de aur, iar dupa aparitia Legii minelor, isi putea extinde activitatea si in alte perimetre. Nicolae Stanca conduce astazi compania "Deva Gold", construita dupa aceeasi reteta ca la Rosia Montana si vanduta apoi catre alti investitori. Iata cum acordul initial de asociere, cu actele sale aditionale si apoi infiintarea companiei mixte, in iunie 1997, au permis investitorilor sa intre pe usa din dos intr-o licenta de exploatare, cand Romania nu avea inca o lege a minelor, pe baza careia sa fie acordate licente pentru exploatarea resurselor. Ioan Radulescu, fostul consilier al presedintelui ANRM, a fost in echipa care a lucrat la proiectul legii minelor, promulgata in 1998. Fostul oficial isi aminteste astazi ca, in acel proiect de lege, au aparut modificari care i-au ajutat pe investitorii de la Rosia Montana: "Cat timp proiectul de lege a fost la Camera Deputatilor, am fost consultat aproape permanent asupra lui. Cand a ajuns la Senat si apoi la comisia de mediere, n-am mai fost consultat decat de cateva ori, doar telefonic. Dupa mediere, in proiect s-au strecurat modificari, care au ajutat compania straina". Asa a intrat compania mixta Euro Gold Resources in licenta, ca persoana afiliata, desi legea nu prevedea o astfel de posibilitate, dar nici nu o interzicea explicit. De altfel, Guvernul Radu Vasile aproba licenta de exploatare, in 1999, la propunerea ANRM, mentionand doar Minvest ca titular. In realitate, licenta cuprindea, ca persoana afiliata, si compania mixta Euro Gold Resources. Licenta a fost declarata secreta apoi, desi initial ea avea statut de document confidential. Licenta a fost, in fapt, o continuare a asocierii incheiate cu regia, prin care compania de la Rosia Montana putea explora zacamintele, iar daca explorarea confirma nivelul aurului, investitorii puteau primi si dreptul de exploatare.

 Hartile miscatoare

Mihail Ianas este cel care a semnat licenta in 1999. In primele discutii, fostul presedinte ANRM spulbera utilitatea licentei acordate de el acum doisprezece ani, afirmand ca societatea de la Rosia Montana are nevoie de o alta licenta astazi: "Compania mixta trebuie sa negocieze o alta licenta pentru zacamantul extins de la Rosia Montana, altfel vor avea probleme. Putem chiar discuta daca licenta mai este valabila, dupa inchiderea minei statului, in 2006". Dupa aproape o saptamana, Mihail Ianas revine si isi schimba radical opinia: "M-am consultat cu fostii mei colegi de la ANRM. In consecinta, zacamantul general Rosia Montana face parte din perimetrul de exploatare aprobat prin hotarare de Guvern, si nu mai trebuie o alta licenta". Dragos Tanase, actualul director general al companiei Rosia Montana Gold Corporation, spune si el ca societatea mixta nu are nevoie de o alta licenta: "Avem licenta de exploatare, cea de acum doisprezece ani". Ioan Radulescu, fostul consilier de la ANRM, il contrazice si spune ca licenta a fost acordata, in 1999, doar pentru mina statului, iar proiectul extins al investitorilor avea nevoie de o alta licenta de exploatare. In completarea inceputurilor tulburi ale afacerii, Gabriel Dumitrascu, fostul director al RMGC, confirma ca si licenta este unul din factorii de risc ai proiectului: "Eu le-am recomandat sa obtina o alta licenta, prin proceduri competitive, transparente, dar nu stiu ce au mai facut dupa plecarea mea din companie". Perioada la care face referire Dumitrascu coincide cu extinderea perimetrelor de la fosta mina a statului, perimetre care s-au extins spectaculos, ajungand la o suprafata de doua ori mai mare decat cea initiala.

 Romania plateste, inainte sa fi incasat un dolar

 Un circuit financiar necunoscut pana acum arata cum s-au facut investitiile de sute de milioane de dolari in proiectul aurului din Muntii Apuseni: imprumuturi repetate de la firma offshore, catre compania mixta, in care statul roman este partener cu 19,34%, prin compania Minvest. Caruselul imprumuturilor a inceput sa functioneze in urma cu unsprezece ani, cand la conducerea companiei canadiene inca se afla fondatorul ei, Vasile Frank Timis. Nivelul imprumuturilor s-a triplat dupa retragerea afaceristului roman, in anul 2003. Doua contracte de imprumut, trase la indigo, au fost semnate in aceeasi zi, 21 iulie 2000. Primul contract directiona 40 de milioane de dolari de la firma Gabriel Resources Jersey catre Rosia Montana Gold Corporation. Un alt contract directiona 10 milioane de dolari catre Deva Gold, compania

sora a afacerii Rosia Montana, printr-o alta companie offshore (ulterior, valoarea creditelor pentru compania din Deva a ajuns la 30 de milioane de dolari). Prin mai multe acte aditionale, valoarea imprumuturilor acordate de investitori la Rosia Montana a crescut la impresionanta suma de 500 de milioane de dolari, pana in anul 2009. Clauzele din contractele de imprumut arata ca returnarea banilor catre actionarul majoritar, firma Gabriel Resources Jersey, va fi facuta cu prioritate, inainte ca orice profit sa fie distribuit catre actionari. Adica nici un ban nu va fi incasat din dividende de catre compania statului, pana cand nu va fi stinsa integral datoria catre firma din insulele Jersey! Detaliile sursei de finantare a afacerii din Romania nu au fost comunicate pe bursa canadiana. Mai mult, compania statului nu a avut nici un cuvant de spus in aprobarea imprumuturilor.

Rosia Poieni - amintiri despre viitor. Si acolo n-au fost cianuri

Din nici o hotarare a actionarilor RMGC nu reiese ca problema imprumuturilor a fost discutata vreodata de actionari, in ultimii unsprezece ani. Ca urmare, detaliile lor nu au fost publicate nici in Monitorul Oficial, participarea statului fiind blocata la primele profituri si pusa, astfel, sa deconteze o cincime din cheltuielile facute pana acum de compania mixta. Calculele arata ca societatea statului va trebui sa renunte la dividendele de 62 de milioane de dolari, pentru a fi stinse datoriile de 330 de milioane de dolari, pe care RMGC le mai are catre actionarul sau din insulele Jersey. Bani care se adauga altor 39 de milioane de dolari, imprumutati direct de stat de la firma din Jersey, in 2009, si pe care compania statului trebuie sa le returneze din dividende. Un total de aproape 100 de milioane de dolari! Ceea ce inseamna ca, pentru fiecare cinci dolari adusi de investitori in proiect, compania statului va suporta un dolar. O situatie in puternic contrast cu prezentarea publica a afacerii, in care investitorii isi asumasera integral costurile pentru realizarea proiectului. Fostul sef al companiei mixte, Gabriel Dumitrascu, confirma faptul ca, prin aceste imprumuturi, compania statului va deconta o buna parte din cheltuielile facute de investitori: "Ar trebui facut un audit la Rosia Montana, pe baza caruia statul sa vada ce anume va deconta in aceasta afacere. Din punctul meu de vedere, proiectul trebuie asezat pe alte principii economice. Nu este normal ca aceasta companie mixta, in care statul este actionar, sa deconteze financiar inclusiv costurile companiei canadiene, cum ar fi cheltuielile de personal, de transport sau de protocol". Este pentru prima data cand un fost oficial al companiei, platit multi ani chiar de catre investitori, intra in detaliile financiare ale afacerii, adoptand o pozitie critica! Dumitrascu explica, mai departe, ca o parte din deconturile ce au fost suportate si de compania statului au fost mascate in costurile de finantare ale proiectului, adica in dobanzile si comisioanele aferente imprumuturilor de sute de milioane de dolari. Dragos Tanase, actualul director al companiei RMGC, respinge categoric mecanismul descris de Dumitrascu: "Este o aberatie".


Milioane pentru minciuni

O lista cu cheltuielile companiei de la Rosia Montana a ajuns pe masa actionarilor in decembrie 2010, cand urma sa fie discutata, din nou, problema salvarii companiei de la dizolvare, din cauza pierderilor pe anul 2009. In ciuda pierderilor, compania a alocat sume importante pentru comunicare, dupa cum reiese din lista publicata in Monitorul Oficial. Cheltuielile, listate pe departamente, arata cum s-au alocat banii in 2010. Departamentul de comunicare figura in lista pe locul doi, cu aproape 8 milioane de dolari canadieni. Alte 2,5 milioane de dolari canadieni au fost alocate departamentului pentru "relatii guvernamentale". Aici lucreaza oamenii care obtin avizele de la institutiile guvernamentale. Motivul declarat de sefii companiei Gabriel Resources pe bursa a fost cresterea sprijinului public pentru proiect. Actualul director general al companiei RMGC, Dragos Tanase, sustine ca intreaga campanie de promovare are ca scop sa prezinte realitatea de la Rosia Montana: "Oamenii sunt disperati, au nevoie de locuri de munca si trebuie sa cunoasca realitatea de aici. Vom crea pana la 1200 de locuri de munca, iar beneficiile directe ale statului sunt de peste 3 miliarde de dolari". De cealalta parte, Gabriel Dumitrascu, fostul director al RMGC, sustine ca locurile de munca sunt un obiectiv secundar: "Dupa constructia minei, vor mai fi in jur de 550 de locuri de munca, din care doar vreo 200 de slujbe vor putea fi ocupate de localnici, din cauza specializarii inalte pe care o implica proiectul".

 Expropriere cu forta

 Obtinerea licentei de exploatare nu a crescut forta companiei statului in afacerea Rosia Montana, dupa cum ar fi fost firesc. Dimpotriva, ponderea companiei statului in afacere a scazut de la 33,8%, la aproape 19,4%, dupa ce Guvernul a aprobat licenta de exploatare, in 1999. Nicolae Stanca, fostul director al regiei, spune ca el nu ar fi semnat niciodata reducerea beneficiilor companiei statului si ca operatiunea s-a facut dupa ce a plecat de la conducerea ei: "A fost o mare greseala, eu nu as fi semnat o astfel de reducere". Guvernul ia in calcul acum o renegociere a cotelor de profit, insa investitorii conditioneaza acest lucru de un cadru legislativ mai permisiv pentru investitie. Un proiect de lege privind posibilitatea ca investitorii sa exproprieze direct proprietarii de teren a trecut deja de Senat si se afla in faza avizelor finale la Camera Deputatilor. Aprobarea de catre Parlament a acestui proiect de lege ii sperie pe opozantii proiectului chiar mai mult decat avizul de mediu. Eugen David, presedintele asociatiei Alburnus Maior, sustine ca proiectul de lege din Parlament este cel mai grav atac la drepturile localnicilor: "Pentru ca nu au putut sa ne convinga pe toti sa ne vindem terenurile de aici, acum vor sa ne exproprieze cu forta. Eu de aici, de pe proprietatea mea, nu plec nici daca vin sa ma scoata cu armata".

Ancheta preluata de pe site-ul "Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigatie". Materialul a fost realizat cu sprijinul Fundatiei Soros Romania, in cadrul programului "Jurnalism de investigatie in slujba interesului public". Continutul acestuia nu reprezinta pozitia oficiala a Fundatiei Soros Romania. Subtitlurile apartin redactiei "Formula AS".

Cancerul poate fi vindecat

Dr. Coldwell - Cancerul poate fi vindecat in cateva saptamani !!

 Dr. Coldwell: Din experienta mea, orice cancer se poate vindeca intre 2 si 16 saptamani. Dar la fel de adevarat este si faptul ca orice doctor cu o experienta de peste 20 de ani, stie ca aceasta bolala se poate vindeca si instantaneu, fenomen cunoscut ca: vindecare spontana. Exista chiar si o carte scrisa de un autor pe care nu-l agreez care prezinta mai multe cazuri de vindecare spontana. Aceasta inseamna ca este posibil, iar noi doar trebuie sa gasim o cale sa accesam acest lucru. De asemenea, vindecari se intampla si in asa zisele locatii sfinte, gen Lourdes, dar nu este neaparat din cauza locului ci a asteptarilor si convingerilor pacientilor.

In momentul in care scapi de starea acida (acidoza) si toxicitate interna, in momentul in care corpul devine alcalin si imbogatit in oxigen prin adoptarea unei diete crude vegane si a sucurilor verzi bogate in clorofila, bogate in calciul bun si minerale, deci in momentul in care corpul tau ajunge la alcalinitate, atunci cancerul este stopat. Poate dura cateva zile sau cateva saptamani, dar acesta va fi oprit. Aduci corpul la un pH vindecator, pH-ul sangelul sanatos trebuie sa fie usor alcalin, la valoarea de 7,36, dar in faza de vindecare, el trebuie sa fie mai alcalin, in jur de 7,5. Dr. Martin din Germania, foloseste o metoda de oxigenare a sangelui, unde se scoate tot sangele din corp (este negru) se oxigeneaza (devine roz) si dupa 12 astfel de sedinte ai un sange ca de nou nascut, iar lipsa oxigenului este usor eliminata. Este ca si cum ar fi un dopaj, dar legal.

Unii medici din Europa folosesc injectii (intravenoase) cu Vitamina C. In jur de 100cc (100 ml) de trei ori pe saptamana, iar in unele cazuri mai des, si din experienta mea, cancerul sau tumorile au disparut chiar si in doua zile. Vitamina C este un puternic vindecator si ajuta si in majoritatea afectiunilor inimii, dar din pacate, vitamin C va incepe sa fie un remediu dat numai pe reteta si de forma sintetica, la fel ca si vitamin E. Vitamina E, foarte usor si eficient rezolva toate problemele legate de tensiune arteriala, dar s-au facut studii cu Vitamina E de forma sintetica, iar concluziile au fost ca nu este eficienta. Bineinteles, forma sintetica nu este eficienta, ci doar cea naturala. Daca natura creeaza o problema, natura creeaza si solutia. Daca ceva nu a existat acum 100 de ani, inseamna ca nu ai nevoie de ea astazi (referitor la medicamente si remedii de sinteza). Cand doresti sa ajuti pe cineva si sa-l informezi mai bine cum isi poate elimina cancerul foarte repede, i-as recomanda in primul rand sa treaca instantaneu la o dieta vegano – crudivora. Sunt carti, sunt deja bucatari care te pot invata despre acest gen de hrana, sunt materiale video despre acest subiect. De asemenea, daca nu exista afectiuni ale rinichilor, as recomanda sa se bea aproape 4 litri de apa pe zi la care se adauga jumatate de lingurita de sare de mare. Avem nevoie de sare pentru orice fel de functii ale corpului. Avem nevoie de electricitate, iar aceasta electricitatea poate fi produsa intr-un mediu cu suficienta sare. Deci daca ai lipsa sau carenta de sare, ai si o problema de tensiune.

 Reporter: Vedeti dar recomandarea este sa nu prea consumi sare, in special daca ai probleme de tensiune.

 Dr. Coldwell: Ok, este de fapt exact invers. Problema este ca ei fac referire la sarea de masa care, de cele mai multe ori are urmatoarea compozitie: 1/3 sticla, 1/3 nisip si 1/3 sare. Deci sticla sau nisipul, zgarie arterele si vasele de sange si acestea incep sa sangereze, iar in aceste cazuri, colesterolul merge acolo si incepe sa repare problemele ca sa opreasca sangerarea interna pana la deces. Acum, deodata, colesterolul este cauza tensiunii pentru ca subtiaza vasele sanguine in incercarea de a acoperi diversele zgarieturi din vasele sanguine. Si acest lucru este absurd. Nu se moare de prea mult colesterol, ci de prea  putin. Sunt multi oameni cu colesterol 600 si sunt foarte sanatosi si fara nicio problema de sanatate. Oricine din sectia de arsuri grave stie ca persoanelor cu arsuri li se da in fiecare zi  sa manance intre 20 si 25 de oua fierte tari. Pentru ca ei stiu ca numai colesterolul poate reconstrui si genera celule foarte sanatoase intr-un timp foarte scurt. 80% din celule sunt compuse din colesterol. Deci de unde pot veni noi celule sanatoase daca nu exista suficient colesterol?  Fiecare va trebui sa aibe nivelul de colesterol macar la 250. Si apoi ti se spune LDL si HDL sunt cholesterol rau si bun. Nici macar nu este colesterol, ci este o proteina care transporta colesterolul. Deci daca te uiti la ceea ce stiu medicii si ceea ce nu stiu…. Dr. Gary Niles si multe alte peroane au spus ca medicii si cei din profesia medicala au cea mai scazuta medie de viata, care este in jur de 56 de ani (N.T.in Romania este de 50 de ani), au cea mai ridicata rata la abuzul de alcool si de droguri, cea mai ridicata rata a suicidului, numai a psihiatrilor este mai ridicata. Deci din pacate noi la acesti oameni mergem sa intrebam cum sa avem o viata sanatoasa, fericita si longeviva. Cred ca trebuie sa ne revizuim modul de gandire.
http://drleonardcoldwell.com/

Frumosul adevăr – Cel mai simplu tratament pentru cancer [VIDEO]

 

Civilizatia strabuna Maya

Civilizatia strabuna Maya a prezis ca in anul 2012, se va produce un cataclism la nivel mondial, prin trecerea la o noua epoca spirituala, plina de schimbari pentru omenire Profetia Maya: adevar sau mit? Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie 2012, dupa cum informeaza Ziua.Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in cultura New Age. Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'". Interpretarile privind felul in care va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E. Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent tradusa in Italia si aparuta la editura Corbaccio.

Parcul Herăstrău

( Parcul Herăstrău cu vedere spre Casa Presei Libere.)

Parcul Herăstrău sau Parcul Național Carol al II-lea a fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha), este cel mai mare parc al Bucureștiului și este situat în partea de nord a orașului. Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri al râului Colentina.

Istoric

 

 

Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf.^[1] S-au expropriat câteva zeci de locuințe sărace și o întreprindere industrială, s-au trasat alei pentru a face loc în mai 1939 celui mai întins spațiu verde din București.^[2]

De-a lungul istoriei sale, parcul s-a numit Parcul Național, Parcul Carol al II-lea și Parcul I. V. Stalin. Exista în parc o statuie a lui Stalin dată jos în 1956. În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului Herăstrău. Teatrul de Vară din Herăstrău situat lângă Muzeul Satului a fost construit în 1956.

În ultimii ani, numeroase terase și localuri din parc, construite ilegal sau a căror autorizație a expirat, au fost demolate, dar nu toate.

Limite

În prezent, Parcul Herăstrău are o suprafață de cca 110 ha.

• Bulevardul Constantin Prezan
• Bulevardul Aviatorilor
• Șoseaua Nordului – Cartierul Aviației
• Strada Elena Văcărescu
• Șoseaua București – Ploiești
• Șoseaua Kiseleff

Foto

 

Vegetația

 

Vegetația parcului este formată din :

 

  1 Tei

Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate a emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și estul Americii de Nord.

Speciile de Tilia constau în copaci foioși, ajungând de la 20 la 40 m înălțime, cu frunze străbătute de nervuri și anvergura de 6-20 cm și flori cu sămânță dicotiledonată. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate

 

Frunze

 Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. teiul este un arbore cu flori

 

Florile

 Florile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai. Avand o actiune usor deprimanta asupra sistemului nervos central,ceaiul din flori de tei poate fi utilizat in scopuri terapeutice.

 

Fructul

 Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici.

 

Aria de răspândire

 Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă.

 

2 Artari 

 

 

Arțarul (Acer platanoides), numit și paltin de câmp, este un arbore rezistent, cu lemnul alb și tare, cu frunze caracteristice, lucioase, despicate în cinci lobi lungi și ascuțiți, de 10 - 18 cm diametru, cu sinusuri larg rotunjite. Pețiolul frunzei este lung; frunza are o sevă lăptoasă. Toamna frunzele se colorează în galben-auriu ajungând până la roșu. Are flori de culoare galben verzuie, grupate în inflorescențe care se deschid în aprilie-mai înaintea apariției frunzelor. Fructul este format din două samare alăturate, de 8 - 10 centimetri, cu aripioare late ce formează un unghi obtuz.
Arțarul este iubitor de climat călduros dar rezistent la geruri. Crește și se dezvoltă bine pe soluri uscate dar fertile cu continut mare de calciu. Rezistă bine și la semiumbră. Crește până la 30 de metri. Este rezistent la fum și praf, motiv pentru care se foloseste de-a lungul șoselelor și autostrăzilor, în perdele de protecție.
Este un arbore din familia Aceraceae, cu frunze subțiri, palmate, fructe disamare cu aripi în unghi obtuz și are lemnul alb, elastic și rezistent. Forma coroanei este ovoidă cu ramuri divergente. A fost ales ca simbol al Canadei, deoarece corespune diviziunii teritoriale trei colonii și unsprezece provincii.


 3 Frasin

 Frasinul (Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae, originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori și câteva de arbuști. Specia comună în Europa, răspândită și în România, este Fraxinus excelsior

 

Caracteristici

 Atinge înălțimea de 40 metri. Tulpina sa prezintă în partea tânără scoarță de culoare cenușie-verzuie, iar în partea bazală de culoare cenușiu-negricioasă.Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Înflorește în luna aprilie, înainte de apariția frunzelor. Florile nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul este redus la două stamine; pe același individ se găsesc flori mascule, femele și hermafrodite. Fructul este aripat (samară).

 

Utilizare

 Frasinul crește relativ repede și produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei și pentru industria materialelor sportive. Scoarța și frunzele sale își găsesc întrebuințări în medicina naturistă.

 

Specii

 

• Fraxinus americana L., frasinul american
• Fraxinus angustifolia, frasinul de câmp
• Fraxinus excelsior L., frasinul comun
• Fraxinus ornus, mojdreanul
• Fraxinus pennsylvanica Marsh., frasinul de Pensilvania (frasinul verde

Imagini

 Fraxinus excelsior

 Frunze şi seminţe de Fraxinus excelsior

 Lemn de frasin

 Secţiune transversală în trunchi

 Flori de frasin

 Seminţe de Fraxinus excelsior

 Frunze de Fraxinus excelsior

 

  4Plop

 Plopul, științific Populus  , este un gen de arbori din categoria foioaselor (arbori la care cad frunzele toamna). Plopii pot atinge înălțimea de 35-40 m.

 

Răspândire

 Plopul are cca. 50 de varietăți răspândite în emisfera nordică. În Europa centrală și răsăriteană sunt mai răspândiți plopul negru (Populus nigra), plopul argintiu (Populus alba), plopul tremurător (Populus tremula) și plopul cenușiu (Populus canescens), existând și o serie de hibrizi în pepinierele de pomi unde apare frecvent (Populus canadensis) care în prezent este atacat masiv de o ciupercă parazită (Marssonina brunnea)

 

Utilizare

 

Iarna, mai ales când arborele a pierdut frunzele, se poate observa tulpina dreaptă a plopului, pentru care motiv a fost plantat pe marginea drumurilor ce alcătuiesc aleile de plopi.
Arborii cresc repede, au un lemn moale, nu suferă prea mult dacă s-au rupt sau au fost tăiate din crengi, tulpina crește mai departe, fiind un arbore puțin pretențios, din care motiv este folosit și la recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din lucrările miniere, sau a carierelor de piatră abandonate, precum și de-a lungul căilor ferate.
Plopul fiind un lemn de esență moale este folosit la confecționarea pantofilor de lemn. În prezent plopul este obiectul unor cercetări genetice în SUA, Canada, Europa și China de a obține variante de plante rezistente la dăunători, sau la îmbunătățiri funciare prin absorbția din sol a substanțelor toxice cum ar fi de exemplu metalele grele.

Plop bătrân în marginea păşunii comunale de la Băneşti, Dâmboviţa

Iată denumirea în limba latină a unor specii de arbori din genul Populus, denumiți, în mod generic, plută în limba română:

• plută (Nuphar luteum);
• plută (Nymphaea alba);
• plută (Populus alba);
• plută (Populus nigra);
• plută-galbenă (Nuphar luteum);
• plutică (Limnanthemum nymphaeoides);
• plutică (Nymphoides peltata).

  5Salcie

 

 Salix L. (Salcia), este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.

 

Denumire

 Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie, respectiv răchită. Numele popular de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.

 

 

Răspândire

  Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.

 

 

Caracteristici

 

• Tulpina, poate fi noduroasă, scoarța cu crăpături, înălțimea neatingând mai mult de 3-4 metri, dar la unele specii poate atinge până la 10-15 metri si aeriana.
• Frunzele sunt întregi (rar lobate), stipelate, cu pețioli scurți, dispuse altern pe ramurile elastice, netede.
• Florile unisexuate, dispuse în amenți drepți (care apar înaintea frunzelor sau odată cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar și stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufoși semi-deschiși ai salciei, înainte ca aceștia să înflorească, sunt numiți și mâțișori.
• Fructul este o capsulă cu 2-4 valve.
• Semințele sunt mici, în număr mare și acoperite cu perișori argintii                                                                                                                                                                                                                                                                           
  

  Înmulțire

   Se înmulțește pe cale asexuată și sexuată.

   

  • Salix x tinctoria Sm. Hibrid între Salix fragilis și Salix pentandra)
  • Salix x tinctoria Sm. Hibrid între Salix fragilis și Salix pentandra)
  • Salix x rubens Schrk. Hibrid între Salix alba și Salix fragilis
  • Salix x alopecuroides Tausch Hibrid între Salix fragilis și Salix triandra
  • Salix x undulata Ehrh. Hibrid între Salix alba și Salix triandra
  • Salix x undulata Ehrh. Hibrid între Salix alba și Salix triandra
  • Salix x velenovskyi Servit. Hibrid între Salix alba și Salix purpurea
  • Salix x sepuleralis. Hibrid între Salix alba și Salix babilonica
  • Salix x blanda Anderss. Hibrid între Salix babzlonica și Salix fragilis
  • Salix x mollissima. Hibrid între Salix triandra și Salix viminalis
  • Salix x tatrae. Hibrid între Salix alpina și Salix silesiaca
  • Salix x retusoides Kern. Hibrid între Salix alpina și Salix retusa
  • Salix x retusoides Kern. Hibrid între Salix alpina și Salix retusa
  • Salix x subcinerea Anderss. Hibrid între Salix cinerea și Salix silesiaca
  • Salix x holosericea Koch et Ziz Hibrid între Salix cinerea și Salix piminalis
  • Salix x pontederana Willd. Hibrid între Salix cinerea și Salix piminalis
  • Salix x irreflexa Brb. Hibrid între Salix cinerea și Salix purpurea

  Utilizare

  
  

  

  Ceaiul medicinal de salcie are proprietăţi similare aspirinei
  Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetil salicilic care se găsește în aspirină. Lemnul de salcie este de calitate inferioară el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde ci doar fumegă. Spre deosebire de genul înrudit populus (plopul), lemnul de salcie nu poate fi folosit la confecționarea bețelor de chibrituri. Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Din nuielele de răchită (mai ales din răchita roșie (Salix purpurea) se împletesc coșuri și papornițe. Pe malul drept al Prahovei, la km 128.5, se află o răchită (Salix fragilis L.) de aproximativ 200 de ani.
  

  Folclor

  Salcia crește în abundență pe teritoriul României dar nu este un copac prețuit din cauza lipsei de întrebuințări. Există numeroase proverbe populare în care salcia e descrisă cu o notă de sarcasm, așa cum ar fi: când va face plopul pere și răchita micșunele. Altele din păcate au o coloratură rasistă: așa cum salcia nu e pom, nici țiganul nu e om.
  

  Bibliografie

  Al. Beldie, Flora României, Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977.
  

  Speciile genului Salix după mai multe surse

   

  Genul Salix cuprinde circa 350 specii. Din genul Salix fac parte:
  

  Speciile genului Salix din flora României după Beldie 1977			Speciile genului Salix după  ?
  Specia	Denumirea populară. Observații	Subspecia	Specia	Denumirea populară
  Salix triandra L.	Salcie	Salix trianda var. triandra	Salix triandra	-
  		Salix trianda var. discolor Wimm. et Grab.
  Salix pentandra L.	Salcie	-	-	-
  Salix herbacea L.	-	-	Salix herbacea	-
  Salix alpina Scop.	-	-	-	-
  Salix retusa L.	-	Salix retusa ssp. retusa	Salix retusa	-
  		Salix retusa ssp. kitaibeliana (Willd) Rchb.
  Salix rigida Mühlenb (specie cultivată)	Răchită americană	-	-	-
  Salix alba L.	-	Salix ssp. alba	Salix alba	Salcie albă, răchită albă
  		Salix ssp. vitelliana L.
  Salix daphnoides Will.	-	-	-	-
  Salix babylonica L.	Salcie pletoasă	-	Salix babylonica	Salcie plângătoare
  Salix fragilis L.	Răchită	-	Salix fragilis	Salcie fragedă, plesnitoare, răchită
  Salix purpurea L.	Răchită roșie	Salix purpurea ssp. purpurea	Salix purpurea	Răchită roșie
  		Salix purpurea ssp. lambertiana
  Salix reticulata L.	-	-	Salix reticulata	Salcie pitică
  Salix silesiaca Willd.	-	-	Salix silesiaca	Salcie de Silezia
  Salix starkeana Willd.	-	-	-	-
  Salix hastata L.	-	-	Salix hastata	-
  Salix polylicifolia L.	-	-	-	-
  Salix myrtilloides L.	-	-	-	-
  Salix aurita L.	-	-	-	-
  Salix cinerea L.	Zălog	-	Salix cinerea	Zălog
  Salix caprea L.	-	-	Salix caprea	Salcie căprească
  Salix elaeagnos Scop.	-	-	-	-
  Salix rosmarinifolia L.	-	-	-	-
  Salix viminalis L.	-	-	Salix viminalis (mlaje).