Vatra Dornei

             Vatra Dornei , judetul Suceava

         Istoria Orasului 

O legendă păstrată în memoria Dornelor, care atestă existența Dornei încă de pe vremea întemeierii statului Moldovei, leagă numele localitații de o dragoste tragică a întemeietorului Moldovei – Dragos Voda . Acesta s-ar fi îndrăgostit de păstorița localnică Dorina, pe care a ucis-o dintr-o greșeală și, în amintirea ei, a decis ca apa lângă care s-a petrecut drama să poarte numele ei.

O explicație stiințifică a toponimicului "Dorna" este greu de oferit. Dictionarul Limbii române editat de Academia RPR în 1958, explică noțiunea "dorna" prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă "Dolina", romanii au numit-o "Durnacum" iar la români a ajuns Dorina, care prin eliminarea vocalei "i" și prin rotacismul specific limbii române, a devenit Dorna.Din izvoare istorice mai reținem că la 14 mai 1600 Mihai Viteazul, a trimis spre Moldova armata condusă de generalul său Baba Novac. Acesta a urmat drumul prin Cândreni, peste Mestecăniș, spre Câmpulung și apoi spre Suceava, în urmărirea domnului Moldovei Ieremia Movilă.După anul 1775, Dorna intră sub stăpânire austriacă și locuitorii au devenit iobagi ai domeniului împărătesc Câmpulung. Faptul a generat conflicte care au durat aproape un secol. Locuitorilor li s-au luat drepturile la cârciumărit, pescuit, morărit, li s-au pus taxe pe fânețe și păduri și au fost obligați să presteze munci neplătite la diferite lucrări edilitare inițiate de coroană. De asemenea, ei trebuiau sa dea autorității biruri în natură (găini, lână și lemne). Pe teritoriul târgului Dornei s-au desfașurat numeroase conflicte sângeroase care au sfârșit prin însemnate pierderi de vieți omenești. În 1884, o sentință a autorităților austriece pedepsea formal pe unul dintre opresorii locali cu o "dojană severă".Locuitorii Dornelor au încercat să pună capăt opresiunilor și nemulțumirilor prin plângeri repetate la împărat și la autoritățile locale dar ele n-au putut fi soluționate până în jurul anului 1850, când a fost abrogată vechea constituție austriacă și a început perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evoluția edilitară și urbanistică a localitatii Dorna a fost puternic marcată de descoperirea uriașelor rezerve de ape minerale răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă pe la anul 1750, care le-au botezat izvoare cu "burcut" – nume împrumutat probabil din maghiarul "borviz". O cercetare științifică a apelor minerale din ținutul Dornelor este cunoscută în literatura de specialitate în jurul anilor 1790. Chimistul Hacquette de Nürnberg a realizat în această perioadă o analiză relativ completă a apelor din Dorna și din localitățile limitrofe Cândreni și Șar. Recunoașterea oficială a importanței izvoarelor minerale și o analiză completă a lor, se datorează studiilor din anul 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch. Acesta s-a ocupat mai întâi de apele minerale din Poiana Negri pentru ca apoi, sub numarul 1841 din anul 1810, să înainteze autoritaților de la Viena primele semnale despre starea dezastruoasă a băilor din Vatra Dornei și a izvorului din Poiana Negri, cu o propunere de relativă sistematizare a lor.Din scrierile și rapoartele doctorului Plusch aflăm că în forma lor primară, băile se făceau cu apă scoasă de bolnavi din fântâna Izvorului Ioan, situată la numai 200 de pași de drumul împărătesc. Prepararea băilor se făcea la domiciliul bolnavilor. Din acest motiv doctorul Plusch propune amenajarea stațiunii pe proprietatea particulară a numitului Cratzer, cu ajutorul tehnic și material al proprietarului minelor din Iacobeni Manz de Mariense.Proiectul de amenajare al băilor propus de doctorul Plusch, a fost aprobat prin Decretul administrației din 17 ianuarie 1811 iar inginerul Buholzer a primit ordinul să construiască o clădire cu șase căzi de baie la care apa minerală era adusă printr-o țeavă și continua să curgă prin jgheaburi.În anul 1870 Fondul Bisericesc Român a cumparat Băile Vatra Dornei, cunoscute sub numele de Institutul Balnear, împreună cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale. Pentru bolnavi s-a zidit un imobil cu 20 de cabine, pe locul unde ulterior s-a construit Hotelul numărul unu și Cazinoul Vatra Dornei.O descriere a stațiunii în jurul anilor 1880-1895 o aflăm din însemnările inginerului Crasuschi, fost director al minelor din Iacobeni. Izvoarele erau captate în mod primitiv. Acestea prezentau niste găuri pătrate împrejmuite cu bârne și acoperite cu coajă de brad, fără nici o izolare. Aceste gropi erau umplute cu apă cu rugină murdară, în care cântau broaștele. Din aceste izvoare curgea apa prin niște jgheaburi, în butoaie deschise asezate pe bârne. Din aceste butoaie apa curgea prin țevi de metal spre locul unde era încalzită și de acolo la căzi. În total pe teritoriul localității Vatra Dornei au fost puse în valoare 15 izvoare de ape minerale.O etapă nouă în dezvoltarea stațiunii balneare s-a înregistrat în anul 1895. La această dată geologul Stur a întreprins un studiu geologic al stațiunii Vatra Dornei și al terenului pe care era amplasată. În baza acestui studiu s-a proiectat și dezvoltat stațiunea după 1895.Izvorul SentinelaÎn anul 1899, principalele obiective ale stațiunii balneoclimaterice Vatra Dornei au fost terminate și inaugurate. Între acestea s-a numărat Izvorul Ioan botezat în timp Izvorul Unirea, Izvorul Ferdinand și Izvorul Sentinela aflate în vecinătatea Cazinoului. Descoperit în anul 1871, actualul Izvor Sentinela a fost amenajat de fostul director al minelor din Iacobeni în anul 1897. Inițial, el a purtat numele fostului ministru al agriculturii al Imperiului Habsburgic numindu-se Izvorul Falkenhein, dar românii din Dorna constituiți între 1898-1901 în Societatea culturală patriotică Sentinela hotărăsc să acorde numele instituției lor acestui izvor renumit.
După 1948 izvorul s-a numit 23 August și a revenit la vechiul sau nume Sentinela după evenimentele din decembrie 1989. Printre edificiile devenite monumente arhitectonice ale localitații se numară și stabilimentul balnear construit în anul 1895, în care se executau proceduri cu ape carbogazoase și nămol de Dorna. Localitatea Vatra Dornei s-a dezvoltat începând din secolul XVIII în jurul stațiunii balneare și concomitent cu aceasta. Pâna în anul 1774 Dorna a fost dependentă de Ocolul Câmpulung și din această cauză nu avea nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu și vornic sau primar a fost dobândit abia în anul 1823, dar localitatea a continuat să existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung pâna în 1853.În anii de după 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre răscoalele dornenilor împotriva recrutării cu sila, despre construcția în1830 a Podului armeanului care traversa râul Bistrita în zona Chilia și despre nenumărate persecuții la care au fost supuși locuitorii ținutului Dornei de către stăpânirea habsburgică.În anul 1848, în timpul primăriatului lui George Burca s-a construit în locul actualului pod de la piață, un pod care s-a numit "al vicilicilor" (participanți dorneni la evenimentele revoluționare de la sfârșitul secolului 18).Un an mai târziu, în 1849, Bucovina a fost dezlipită de Galiția și ridicată la rangul de ducat. Această acțiune a permis ridicarea satului Dorna la rangul de târg în 1855 și înscrierea sa în actele oficiale ale stapânirii habsburgice sub numele "Vatra Dornei". La 9 septembrie al aceluiași an s-a înființat la Vatra Dornei Oficiul Mixt de Județ Dorna similar cu instituția prefecturii.În anii următori istoria locului pomenește tot mai des despre nemulțumirile dornenilor, despre înfățisările lor cu plângeri la împăratul Franz Joseph, despre implicarea unor mari personalități ale vremii ca de pildă Eudoxiu Hurmuzachi în lupta lor pentru emancipare socială și administrativă.După anul 1872, când a fost desființat Domeniul Imperial Câmpulung și se crease, cu patru ani în urma, Prefectura Câmpulungului, a început dezvoltarea administrativă a localității în strânsă legatură cu dezvoltarea stațiunii balneare.Între 1850 și 1875 la Dorna s-au perindat mai multi vornici si primari. "În anul 1875 – scrie ziarul Deșteptarea din Cernăuți – Vatra Dornei nu mai era un sat ci târg și noul comitet comunal de acolo era în mare încurcătură fiindcă nu avea nici un om potrivit de primar… În ziua alegerii primarului căpitanul vine la Vatra Dornei, cheamă noul comitet ales și îi spune că ar fi bine sa aleagă primar un om cu carte, pentru că Vatra Dornei îi acum târg și un om fără carte n-ar putea cârmui o comună ca aceasta. Toți cărturarii din noul comitet au spus la vorba capitanului "Amin", numai Vasile Deac a zis fara sfiala "Nu" deși el a fost și este om fără carte. Întrebându-l capitanul pe Deac cine socoate că ar fi bun de primar, Deac a raspuns: "Eu socot că aș fi cel mai bun!" și știți ce s-a întâmplat? Toți cărturarii din comună au strigat "Da! Dacă Deac se primește să fie primar, apoi el îi cel mai bun!".Instalarea lui Vasile Deac în funcția de primar al orașului, a coincis cu perioada când se studia de către oamenii de știință ai vremii și de către administrația Bucovinei și a Câmpulungului dezvoltarea stațiunii balneare Vatra Dornei.În deceniul următor instalării lui Deac, Fondul Bisericesc din Cernăuți devine proprietarul izvoarelor de ape minerale și al așa-zisului institut balnear. În această conjunctură se punea tot mai acut problema dezvoltării băilor la nivelul edilitar al stațiunilor cunoscute deja în Europa. Ajutat de arhitecți și oameni de știință, proprietarul băilor a întocmit un proiect pentru construirea unor edificii de tratament, cazare și petrecere a timpului liber, pe care dorea să-l materializeze în afara dezvoltării urbanistice a localitații.Proiectul Fondului Bisericesc a fost supus în anul 1883 aprobării împăratului Franz Joseph și prin aprobarea acestuia, proiectul a căpătat posibilitatea intrării în execuție. Primarului Vasile Deac modul de a gândi al autorităților Fondului Bisericesc nu i-a convenit și, consultându-se cu arhitecți și oameni de știință recunoscuți în epocă, a ajuns la concluzia că singura posibilitate de a forța dezvoltarea târgului concomitent cu stațiunea balneară, era solicitarea unei audiențe la împăratul Franz Joseph. A obținut audiența la împărat în anul 1886 și odată cu aceasta aprobarea pentru dezvoltarea urbanistică a localitații Vatra Dornei, pe teritoriul central al căreia urmau să fie instalate Palatul Comunal, Palatul Național, clădirea școlii primare, Gara mare și Gara Băi, Biserica romano-catolică și Templul evreiesc.Pentru început și având rezervată suma de 60.000 de coroane pentru construirea Palatului Comunal și 30.000 de coroane pentru zidirea unei școli românești de trei clase, el a trecut la execuția proiectelor. Lucrările construcțiilor aprobate de împărat au fost conduse de un meșter italian care s-a instalat în Vatra Dornei pe cheltuiala primariei și în anul 1895 s-au început lucrările de construcție a Palatului Comunal care s-au desfașurat în același timp cu lucrările de construcție ale școlii generale.În însemnările unor cărturari ai vremii ni se confirmă că în localul Palatului Comunal funcționa și un han, în locul hanurilor care au dispărut pâna la finele deceniului al 8-lea și un restaurant, care a dăinuit până la 1938.Gara Vatra Dornei BăiÎn toamna anului 1897 a fost dată în folosință și clădirea Școlii generale (astăzi Școala nr. 1). Înainte de a se încheia lucrările de construcții ale Palatului Comunal, Vasile Deac a început lucrările de construcție a Palatului Național, care urma să adăpostească sediul Societății culturale și al cabinetului de citire "Sentinela". "Sentinela" a fost prima asociație patriotică a românilor din Vatra Dornei și a acționat consecvent pentru izbândirea idealurilor naționale. În timpul mandatului lui Vasile Deac s-au construit de asemenea, în anul 1902, Gara CFR cunoscută sub numele de Gara Mare care a legat pentru prima dată Suceava de Vatra Dornei și s-a început construcția Gării Vatra Dornei Băi, care a fost dată în folosința după decesul vrednicului primar. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac au fost concepute și - partial demarate - lucrările Templului evreiesc și a Bisericii romano-catolice. Aceasta a fost lovită de două obuze în timpul primului război mondial, care sunt vizibile și astăzi în peretele estic.Vatra Dornei a fost declarat oraș al imperiului austro-ungar la 17 decembrie 1907. Primul război mondial a adus luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață armată a austro-ungarilor. Staționarea trupelor la Vatra Dornei a durat aproape doi ani, timp în care au fost distruse și orașul și stațiunea, dar după unirea Bucovinei cu Regatul României s-a pus problema refacerii și administrării băilor. În anul 1919 s-a format un consorțiu care a luat în arendă stabilimentele balneare pe termen de un an. Acțiunea s-a repetat în 1920, 1921 și 1922 dar condițiile de arendare erau nefavorabile administratorului (Fondului Bisericesc) pentru că ofereau arendașilor venituri uriașe în timp ce câstigul proprietarului era derizoriu.Ulterior, s-a stabilit printr-o licițatie trecerea în administrarea aceluiași consorțiu a băilor pe termen de 20 de ani, dar câstigatorul licitației nu și-a îndeplinit obligațiile ci, dimpotrivă, a inițiat câteva acțiuni pentru repudierea drepturilor Fondului Bisericesc. Litigiul a fost terminat prin intervenția ministrului agriculturii de atunci – prof.dr.Iancu Nistor - care a determinat Statul Român să permită Fondului Bisericesc exploatarea băilor în regie, oferindu-i trei milioane de lei avans pentru reabilitarea stabilimentelor și restaurarea daunelor aduse în timpul războiului. Primarul Petru Forfotă îi prezenta voievodului Mihai, devenit Regele Mihai I, stabilimentele stațiunii balneare în următorii termeni: "Publicul ce a vizitat această stațiune în anii de după război a putut fi pe deplin satisfăcut în așteptările sale de ceea ce i se oferea. Bineînteles că au existat și lipsuri în dezvoltarea stațiunii. Lipsește canalizarea, apeductul, asfaltarea sau pavarea străzilor orașului etc. Aceste lucrări nu au putut fi executate până acum, din cauză că au lipsit fondurile necesare. Trebuie știut că administrația comunală a acestui oraș luptă cu mari greutați financiare din cauză că veniturile curente nu curg în visteria comunală, dupa cum aproape toți vizitatorii care vin la Vatra Dornei cred. Veniturile directe aduse de stațiune aparțin Fondului Bisericesc care a fost și înainte de război și este și astăzi proprietarul stabilimentului de băi. Ori, Fondul Bisericesc nu a contribuit niciodată cu venituri realizate din stabilimentele balneare, cu nimic la lucrarile edilitare ale orașului. În același timp nici taxele de cură încasate de către forțele comisiei balneare nu intră în visteria administrației comunale ci sunt folosite în alte scopuri. Administrația comunală a fost și este și azi obligată să acopere nevoile edilitare ale orașului și stațiunii balneare Vatra Dornei numai prin mijloace proprii. Cu toate greutățile acestea nedrepte și ingrate, administrația comunală pe care am cinstea să o conduc este în prezent pe punctul culminant al sforțărilor sale de a înființa apeductul și canalizarea… Îmi fac o prea placută datorie să arat că numai grație înțelegerii pe care am găsit-o la membrii guvernului în frunte cu primul ministru și ministrul de interne Gheorghe Tătărașcu și ministrul agriculturii prof. dr. Iancu Nistor, am primit cel mai larg concurs ca în următorii trei ani apeductul și canalizarea să fie realizate." În acest fel orașul Vatra Dornei și stațiunea balneară intrau în perioada lor de emancipare edilitară modernă.În timpul celui de-al doilea război și în special în a doua sa parte – anii 1943-1944 – stațiunea balneară Vatra Dornei a suferit nenumărate distrugeri. Orânduirea instalată dupa 1945 a preluat băile prin actul naționalizării de la 11 iunie 1948 și a început o vastă campanie de refacere și modernizare a tuturor obiectivelor care constituiau averea stațiunii. Imediat după 1950 stațiunea balneară Vatra Dornei a intrat în exploatare la întreaga capacitate și până în 1989 a continuat să se dezvolte în toate planurile: medical, de agrement, de odihnă etc.

         Transporturi

Vatra Dornei se află la 105 km depărtare de municipiul Suceava, 40 km de Câmpulung Moldovenesc, 85 km de municipiul Bistrița.
Cel mai apropiat aeroport se află în municipiul Suceava. Accesul se mai poate face și pe Valea Bistritei  pe șoseaua ce leagă municipiulPiatra Neamț de Vatra Dornei (165 km).

CulturăCasa de culturăCasa de cultură "Platon Pardău" este situată pe strada Gării și este folosită pentru diferite manifestări artistice locale.Muzee

• Muzeul de științe ale naturii și cinegetică

Muzeul este situat pe strada Unirii și prezintă exemplare din flora și fauna zonei Dornelor, precum și trofee cinegetice adunate din această regiune.

• Muzeul de etnografie

Muzeul este situat pe strada Mihai Eminescu, în cladirea primăriei. În colectie se găsesc exemplare ale portului popular bucovinean, unelte meșteșugărești și ceramică din Bucovina.Festivaluri

• Porniți Plugul Feți Frumoși

Festival de datini și obiceiuri de iarnă este organizat anual în perioada dinaintea Anului Nou.

• Serbările Zăpezii

O serie de concerte și concursuri sportive de iarnă, organizate anual sub acest nume, la baza Pârtiei Parc.TurismSituată în nordul României, într-o depresiune a Carpaților Orientali—Depresiunea Dornelor—Vatra Dornei este o localitate turistică foarte căutată datorită apelor termale, peisajului, climei și facilităților de practicare a schiului. Orașul-stațiune este înconjurat de munți împăduriți: Munții Giumalău, Munții Bistrița, Munții Călimani, Munții Rodna, Munții Obcina Mestecăniș. Se practică alpinismul și sporturile de iarnă, iar localitatea este în același timp și o importantă stațiune balneară.Pârtia Dealu NegruParcul natural din centrul stațiunii, renumit pentru veverițele sale, precum și cazinoul amintesc de faimoasele stațiuni balneare din vestul Europei. În oraș, cele mai interesante atracții turistice sunt Muzeul etnografic al Bucovinei și Muzeul vânatorii și al științelor naturale. Cei care vor să exploreze împrejurimile au la dispoziție telescaunul care acoperă distanța dintre oraș și Dealul Negru, sau pot pleca în excursii la Poiana Negri și Poiana Stampei, renumite pentru izvoarele lor minerale.În perioada sezonului rece turiștilor le stau la dispoziție două pârtii de schi: Pârtia de schi Dealu Negru, care are o lungime de 3000 m, cu o diferență de nivel de 400 m și pârtia de schi Parc, de 900 m lungime, cu o înclinare medie de 28,5 grade și diferență de nivel 150 m. Pârtia de schi Dealu Negru este cea care beneficiază de instalația de transport cu telescaun, iar pârtia de schi Parc este dotată cu un baby-schi -pentru copii- și un teleschi.Pârtia Dealu Negru are o dificultate medie fiind destinată mai degrabă schiorilor amatori decât celor profesioniști, având și pante mai abrupte, dar care nu provoacă probleme practicanților acestui sport. Durata de urcare cu telescaunul este de aproximativ 20 de minute, timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitorești ale câtorva masive muntoase ce înconjoară depresiunea, cum ar fi: Munții Giumalau, Munții Bistrita, Munții Călimani, Munții Rodna, Munții Suhard și Munții Obcina Mestecaniș. Transportul cu telescaun este disponibil în toate anotimpurile, dar cel mai solicitat este vara și iarna.GeografiaRâul Dorna în Vatra Dornei[]Forme de reliefDepresiune intramontană: altitudinea variază în jurul valorii de 800 m;Limite:

• Nord-Est - Bărnărel (1.321 m) - Masivul Rarău-Giumalău;

• Sud - Dealu Negru (1.302 m) - Masivul Călimani;

• Nord - Runc (1.149 m) - Masivul Suhard.

Rețeaua hidrograficăVatra Dornei se află la confluența râurilor Bistrița Aurie și Dorna și este traversat de pârâurile: Argestru, Chilia, Colăcelu, Roșu, Negrești.Formațiuni geologiceGeologia teritoriului este în întregime formată din șisturi cristaline (Munții Suhard în Nord) și de natură vulcanică (Munții Calimani în Sud)Clima

• temperatura medie anuală: 5,2 grade Celsius;

• în luna iulie media este de +15 grade Celsius, iar în luna ianuarie este de -6 grade Celsius;

• temperaturi extreme: + 36,4 grade Celsius (18 iulie 1904), -36,5 grade Celsius (13 ianuarie 1950).

Precipitații

• precipitațiile sunt abundente: aprox. 800 mm

• zile cu zapadă: aproximativ 120 zile/an

• presiunea atmosferică: 690 mm (ianuarie), septembrie (694 mm)

• cea mai lungă perioadă ploioasă: august 1908 (14 zile).

Blazonul orașului în perioada interbelică

 

Strada Mihai Eminescu

 

Strada Mihai Eminescu

 

Strada Luceafărul

 

Primăria

 

Judecătoria

 

Spitalul

 

Biblioteca orăşenească

 

Casa de cultură Platon Pardău

 

Şcoala nr. 4

 

Izvorul Sentinela înainte de 1900

 

Clădirea Izvorului Unirea, azi Restaurantul Maestro

 

Cazinoul Vatra Dorneiînainte de 1916

 

Cazinoul Vatra Dornei în anul 2008

 

Vila nr. 1 (Hotelul Carol)

 

Vila Cembra

 

Pavilionul japonez din parcul central

 

Casa Vladimir, azi sediul Minbucovina

• 
  

Fetele norocoase

 In ziua de astazi Fetele Norocoase se pot angaja la videochat pentru a scoate sume foarte mari de bani pe care alti oameni nu i pot face nici in 10 ani de munca cu program normal .

  De exemplu un om care lucreaza pe domeniu de paza la o firma privata cu program de 24 de ore si o zi libera are un salariu mediu pe luna de 800 sau 1000 ron pe cand Fetele Norocoase pot scoate lunar in medie de 3000 sau 5000 de euro, lucru care este net superior majoritati salariilor pe care muncesc romanii  in ziua de astazi .

Lucrul acesta unora li se poate parea iesit din comun avand in vedere ca salariul pe care Fetele Norocoase in custiga lunar este de cel putin 6-7 ori mai mare de cat a unui cetatean care are un salariu minim pe economie din care abea daca isi pot achita ratele la banci si intretinerea iar dupa aceea sa ramana si cu cativa banuti din care sa aiba cu ce sa mai  cumpere cate ceva de mancare pentru a supravietui  si a duce o viata cat mai decenta .

Asa ca traim vremuri in care o fata care nu are terminate nici macar studiile primare fata de alti oameni care au terminat 8 clase , liceu si 2-3 facultati cu renume ajunge sa custige sume de 10 - 20 de ori mai mari de cat cei cu studi.